Acolo unde timpul are ferestre
Cândva, dincolo de aceste ferestre, cineva își începea dimineața. Se auzeau pași, se deschideau uși, iar veștile ajungeau greu, pe drumuri ascunse printre copaci.
Astăzi, prin încăperile rămase fără acoperiș trec norii. Pădurea a urcat până lângă ziduri, iar soarele încălzește piatra, scoțând la iveală conturul unei lumi pe care o putem doar imagina.
Victoria Morgovan surprinde cetatea într-o lumină blândă, între verdele viu și liniștea ruinelor. Privind-o, îți vine să te oprești puțin. Poate și să asculți: cine știe câte povești au rămas între zidurile acelea?
Fotografie: Victoria Morgovan
