După ce pleacă vara…
Există locuri care par să trăiască două vieți. Una plină de glasuri, râsete și pași grăbiți. Cealaltă, tăcută, în care până și amintirile par să vorbească în șoaptă.
Un chioșc închis, un cer apăsător și marea care continuă să-și spună povestea, indiferent dacă o mai ascultă cineva.
Unde ieri era forfotă, astăzi domnește liniștea.
Și totuși, locurile pustii nu sunt neapărat triste. Uneori au nevoie să rămână singure pentru a-și regăsi frumusețea.
Poate că și noi suntem la fel.
Avem nevoie de oameni ca să ne bucurăm, dar uneori avem nevoie de liniște ca să ne regăsim.
Fotografie: Ovidiu Domșa
