Dreptul la replică
Rubrică de umor fotografic – Cafeneaua Fotografilor
Declarație oficială a unui cetățean cu mustăți, fotografiat fără consultarea prealabilă a avocatului.
Foto – Petrică George Chiticaru
Subsemnatul, motan de profesie, proprietar de drept al locuinței în care trăiesc și superior ierarhic al tuturor oamenilor din gospodărie, doresc să aduc la cunoștința opiniei publice o situație de o gravitate fără precedent.
Am fost fotografiat!
Nu o dată, nu din întâmplare, ci cu premeditare!
Totul a început într-o zi aparent obișnuită. Îmi desfășuram activitatea zilnică de supraveghere a împrejurimilor, activitate extrem de solicitantă, care presupune să privesc fix într-un punct și să nu fac absolut nimic.
Deodată, în raza mea vizuală a apărut un individ pe nume Petrică-George Chiticaru, dotat cu un aparat fotografic și cu o atitudine suspect de entuziastă.
M-am uitat la el.
S-a uitat la mine.
M-am uitat din nou la el.
A ridicat aparatul.
În acel moment am înțeles că omul are o problemă.
În loc să-mi ofere ceva de mâncare, a început să apese pe un buton. Repetat! Fără să-mi ceară voie, fără să-mi prezinte un contract și, ceea ce consider de-a dreptul revoltător, fără să-mi ofere măcar un pliculeț drept avans.
Am adoptat imediat privirea mea oficială de avertisment. Aceea pe care o folosesc atunci când castronul este gol de mai bine de șapte minute.
Individul a exclamat încântat: „Extraordinar! Ce ochi!”
Poftim?! Domnule fotograf, am doi ochi de când mă știu! Nu înțeleg ce vi se pare atât de extraordinar!
Am încercat să-mi păstrez demnitatea. Mi-am îndreptat mustățile, am ridicat bărbia și am privit undeva în depărtare, ca un intelectual preocupat de marile probleme ale existenței.
De fapt, urmăream un porumbel.
Dar omul a interpretat gestul drept profunzime artistică.
A mai făcut trei fotografii.
Stimați cititori, vă rog să înțelegeți: este foarte greu să fii frumos într-o lume în care toată lumea are aparat foto!
Ulterior, am aflat că portretul meu ar putea apărea în revista „Cafeneaua Fotografilor”.
CAFENEAUA?! În sfârșit, mi-am spus, niște oameni serioși! Poate primesc și eu o farfurioară cu lapte, un pește, ceva! Dar nu. Acolo se discută despre lumină, compoziție, obiective și alte lucruri complet lipsite de valoare nutritivă.
Prin urmare, formulez următoarele solicitări:
- Să fiu recunoscut oficial drept model de talie internațională, având în vedere că frumusețea mea depășește cu mult granițele curții.
- Fotograful să achite drepturile de imagine în conserve premium, nu în aprecieri și comentarii.
- Să se interzică folosirea expresiei „Stai puțin așa!”, deoarece eu nu stau la comandă. Eu stau când vreau.
- Orice fotografie în care par somnoros să fie prezentată drept „portret contemplativ”.
- Să nu mi se mai spună că am ochi frumoși. Știu. Am oglindă. Mă rog, am geamuri.
- În cazul în care fotografia câștigă vreun premiu, trofeul să fie transformat într-un castron personalizat.
În încheiere, doresc să precizez că nu am nimic personal cu domnul Chiticaru.
Pare un om cumsecade. Puțin cam insistent cu aparatul acela, dar recuperabil. Dacă îmi aduce un pește, sunt dispus să retrag toate acuzațiile.
Cu deosebită considerație și o ușoară superioritate,
Motanul cu ochi de smarald, stăpân peste tot ce vede și peste câteva lucruri pe care încă nu le-a descoperit.
P.S. Dacă fotografia primește multe aprecieri, vă rog să nu-l felicitați doar pe fotograf. El a apăsat pe un buton. Eu am muncit cu toată fața!
Nota redacției
Redacția „Cafeneaua Fotografilor” confirmă primirea memoriului și apreciază curajul reclamantului de a-și apăra drepturile.
Fotografia realizată de Petrică-George Chiticaru va fi publicată, întrucât valoarea artistică a portretului este incontestabilă.
În ceea ce privește remunerația modelului, redacția a încercat deschiderea negocierilor. Din păcate, motanul a părăsit sala de ședințe după ce a observat o muscă.
Negocierile se vor relua după prinderea acesteia.
