Frumusețea lucrurilor peste care a trecut timpul
Există o frumusețe care nu strălucește, nu caută admirație și nu încearcă să impresioneze. O frumusețe tăcută, așezată în lucrurile peste care timpul și-a lăsat, cu răbdare, amprenta.
În fotografia Adinei Morar, nimic nu pare întâmplător. Merele, odinioară netede și pline de prospețime, poartă acum ridurile trecerii anotimpurilor. Vasul vechi, cu luciul său stins, pare să fi fost martorul unor vremuri în care lucrurile erau păstrate cu grijă și transmise dintr-o generație în alta. Iar dantela albă, așezată peste pânza aspră, aduce parcă în încăpere delicatețea mâinilor care au lucrat-o cândva.
Privind această imagine, gândul ne poartă spre casele bunicilor, spre dulapurile în care se păstrau lucrurile de preț, spre mirosul merelor așezate la păstrare pentru iarnă și spre după-amiezile în care timpul părea să curgă mai încet. Și poate că tocmai aici se află farmecul acestei fotografii. În felul în care lucruri atât de simple, pe lângă care am putea trece fără să le observăm, devin purtătoare de emoție și de amintiri.
Merele nu mai sunt perfecte. Dar cine a spus că frumusețea trebuie să însemne perfecțiune? Uneori, un rid spune mai mult decât o suprafață netedă. O urmă de vreme poate fi mai prețioasă decât strălucirea unui lucru nou. Iar ceea ce pare trecut de prima tinerețe poate ascunde o poveste care merită ascultată.
Prin lumină, umbre și o compoziție atent construită, Adina Morar ne invită să descoperim poezia obiectelor obișnuite și să privim dincolo de aparențe. Pentru că timpul nu ia întotdeauna frumusețea lucrurilor. Uneori, le dă profunzime.
Iar fotografia are acest dar minunat: să oprească pentru o clipă timpul și să ne arate că până și trecerea lui poate fi frumoasă.
Fotografie: Adina Morar
