Împreună, dar fiecare singur…
Uneori, singurătatea nu înseamnă absența oamenilor.
Poți sta umăr lângă umăr cu ceilalți și totuși să te afli la o distanță pe care niciun pas nu o poate măsura.
Fiecare om poartă o lume nevăzută. Gânduri pe care nu le rostește, griji pe care nu le împărtășește, întrebări la care poate nici nu așteaptă răspuns.
În această fotografie, apropierea fizică nu înseamnă neapărat și apropiere sufletească. Gesturile diferite, privirile ascunse și tăcerea aparentă ne lasă libertatea de a ne întreba ce se află dincolo de ceea ce vedem.
Poate că acesta este unul dintre marile paradoxuri ale existenței: să fim înconjurați de oameni și, uneori, să ne simțim atât de singuri.
Pentru că distanța dintre două suflete nu se măsoară niciodată în centimetri.
Fotografie: Mariana Scubli
