Pe cărările timpului…
Toamna are un fel aparte de a ne vorbi despre viață. Nu se grăbește, nu se împotrivește schimbării și nu încearcă să păstreze cu orice preț ceea ce trebuie să plece.
Își așterne frunzele pe cărări, îmbracă pădurea în aur și aramă, apoi lasă ceața să ascundă, cu delicatețe, ceea ce se află dincolo de privirea noastră.
Poate că și viața seamănă cu această potecă. Vedem limpede doar câțiva pași înainte, în timp ce restul drumului rămâne învăluit în necunoscut.
Și totuși, mergem mai departe. Pentru că frumusețea călătoriei nu stă întotdeauna în destinație, ci în tot ceea ce descoperim pe drum.
Iar toamna ne amintește, cu fiecare frunză desprinsă, că și lucrurile trecătoare pot fi neasemuit de frumoase.
Fotografie: Ramona Ciuchendea
