La cafea cu Daniela Rotar
Sunt oameni pentru care fotografia începe atunci când ridică aparatul la ochi. Pentru Daniela, am impresia că începe ceva mai devreme: în felul în care privește lumea din jur.
Născută și crescută în Bucovina, într-un loc în care natura își schimbă chipul de la un anotimp la altul, Daniela a învățat să observe lumina, liniștea, lucrurile simple și acele detalii pe lângă care, de multe ori, trecem grăbiți. În fotografiile ei regăsim peisaje, răsărituri, flori și mici universuri descoperite de aproape, dar și compoziții still life construite cu grijă și sensibilitate.
Nu caută spectaculosul cu orice preț. Îl descoperă acolo unde se află: într-o frunză atinsă de lumină, într-o picătură de apă, într-o dimineață cu ceață sau într-un colț de Bucovina care, deși fotografiat de multe ori, nu arată niciodată la fel.
Pentru ea, fotografia înseamnă răbdare, recunoștință și bucuria de a păstra o clipă. Iar dacă ar trebui să o definească printr-un singur cuvânt, Daniela l-a ales poate pe cel mai potrivit: emoție.
Vă invităm să o cunoaștem dincolo de imaginile sale și să descoperim omul, poveștile și sensibilitatea din spatele aparatului de fotografiat.
CF – Daniela, înainte de a vorbi despre fotografie, ne-ar plăcea să o cunoaștem pe femeia din spatele aparatului. Cine ești atunci când aparatul foto rămâne acasă?
DR – Sunt născută și crescută în Bucovina, într-o familie simplă, unde am învățat să prețuiesc oamenii, natura și lucrurile făcute cu suflet. În viața de zi cu zi lucrez într-un domeniu creativ, în care atenția la detalii și relația cu oamenii sunt esențiale, iar fotografia a rămas refugiul meu, pasiunea pe care o cultiv din plăcere. Sunt familistă, îmi place să gătesc, iubesc liniștea și momentele petrecute în natură sau acasă, alături de cei dragi. Acolo îmi încarc energia și, de multe ori, tot de acolo îmi vine inspirația.
CF – Peisajul pare să ocupe un loc aparte în sufletul tău. Ce simți în fața unui răsărit, a unei păduri sau a unui câmp care te face să ridici aparatul la ochi?
DR – În acele momente simt liniște și recunoștință. Natura are puterea de a mă face să uit de tot ce este în jur. Aparatul foto devine doar un mijloc prin care încerc să păstrez emoția acelui moment și să o împărtășesc și altora.
CF – Există un loc în care revii de fiecare dată cu aceeași emoție, convinsă că natura îți va dărui o fotografie diferită?
DR – Cu siguranță! Sunt câteva locuri din Bucovina în care revin mereu. De fiecare dată lumina, vremea și anotimpul schimbă complet peisajul. Natura nu se repetă niciodată, iar asta mă face să mă întorc cu aceeași bucurie.
CF – Fotografia de peisaj cere răbdare și uneori multă așteptare. Cum trăiești acele momente dintre sosire și declanșarea aparatului?
DR – Pentru mine, așteptarea face parte din experiență. Îmi place să observ cum se schimbă lumina, cum se mișcă norii sau cum apare ceața. Uneori cele mai frumoase imagini apar când te aștepți mai puțin.
CF – Dincolo de peisaje, îți place să fotografiezi lumea de aproape. Ce te fascinează la fotografia close-up și ce detalii simți că merită descoperite?
DR – Îmi place faptul că dezvăluie o lume pe care de multe ori nu o observăm. O floare, o insectă sau o simplă picătură de apă ascund detalii spectaculoase. Îmi place să le descopăr și să le imortalizez.
CF – Ai descoperit vreodată o fotografie extraordinară într-un lucru pe lângă care aproape toți ceilalți au trecut fără să-l observe?
DR – Da, de multe ori. O frunză luminată frumos, un melc, o ciupercă sau o floare mică pot deveni subiecte extraordinare dacă le privești cu atenție. Cred că fotografia ne învață să observăm ceea ce alții trec cu vederea.
CF – Fotografiile tale still life au o eleganță aparte. Cum ia naștere o astfel de compoziție? Pornești de la un obiect, de la lumină sau de la o emoție?
DR – Pentru mine, totul începe cu o tematică. Ea este firul care ghidează întreaga compoziție. În jurul ei aleg obiectele pe care vreau să le evidențiez, iar apoi experimentez cu lumina, contrastele, texturile și poziționarea lor până când toate elementele se completează natural. Scopul este ca imaginea să nu fie doar plăcută din punct de vedere estetic, ci să transmită o emoție și să invite privitorul să descopere o poveste în spatele fiecărui detaliu.
CF – Cât de importantă este lumina în imaginile tale și ce moment al zilei îți este cel mai drag pentru fotografiat?
DR – Lumina este esențială. Ea poate transforma complet o fotografie. Prefer răsăritul și ultimele momente înainte de apus, când lumina este caldă, blândă și pune în valoare formele și culorile naturii.
CF – Există o fotografie pe care o păstrezi aproape de suflet nu pentru că este perfectă tehnic, ci pentru povestea pe care o ascunde?
DR – Da, sunt mai multe fotografii pe care le păstrez aproape de suflet, fiecare dintr-un motiv diferit. Unele sunt fotografii de familie, care au o valoare emoțională de neînlocuit. Altele îmi amintesc de experiențe pe care am avut privilegiul să le trăiesc, cum ar fi prima dată când am fotografiat aurora boreală sau momente speciale petrecute în natură. Și, bineînțeles, păstrez cu drag și primele mele fotografii. Din punct de vedere tehnic sunt departe de ceea ce realizez astăzi, dar îmi amintesc de entuziasmul începutului și de cât de mult am evoluat de atunci. Pentru mine, valoarea unei fotografii nu stă întotdeauna în perfecțiunea ei, ci în povestea și emoția pe care le păstrează.
CF – Ce încerci să transmiți celor care privesc fotografiile tale? Care este emoția cu care ai vrea să rămână?
DR – Mi-aș dori să simtă liniștea pe care o simt și eu atunci când fotografiez. Să observe frumusețea naturii și să înțeleagă că nu trebuie să mergem departe pentru a descoperi locuri și momente extraordinare. Dacă o fotografie îi face să zâmbească sau să privească natura cu alți ochi, înseamnă că și-a îndeplinit scopul.
CF – Cum privești editarea unei fotografii? Unde se termină prelucrarea și unde începe povestea?
DR – Pentru mine, editarea este doar etapa prin care încerc să redau cât mai fidel atmosfera pe care am trăit-o în momentul fotografierii. Prefer editările naturale, fără exagerări. Povestea începe din clipa în care aleg cadrul și apăs declanșatorul, iar editarea doar o pune discret în valoare.
CF – Dacă ai putea pleca mâine oriunde în lume pentru un singur răsărit, unde ai alege să mergi și de ce?
DR – Îmi doresc sa văd Fiordurile Norvegiei. Mă fascinează peisajele spectaculoase, lumina aparte și diversitatea naturii. Cred că un răsărit acolo ar fi o experiență pe care nu aș uita-o niciodată.
CF – Privind în urmă, ce ți-a oferit fotografia dincolo de imagini?
DR – Fotografia m-a învățat să am răbdare, să observ mai atent lumea din jur și să mă bucur de lucrurile simple. Mi-a oferit prieteni, experiențe frumoase și multe momente petrecute în mijlocul naturii. M-a făcut să privesc viața cu mai multă atenție și recunoștință.
CF – Ce sfat i-ai da unui fotograf aflat la început de drum, care încă se îndoiește de propriul talent?
DR – Să nu renunțe și să nu se compare permanent cu alții. Fiecare fotograf are propriul ritm și propriul stil. Talentul se dezvoltă prin pasiune, răbdare și multă practică. Important este să fotografiezi ceea ce îți place și să te bucuri de fiecare pas făcut înainte.
CF – Câmpulung Moldovenesc este un loc binecuvântat cu peisaje spectaculoase. Dacă am organiza o tură fotografică în Bucovina și te-am ruga să ne fii ghid pentru o zi, ce traseu ne-ai propune? Ce locuri nu ar trebui să lipsească din itinerariul unui fotograf și în ce momente ale zilei crezi că își dezvăluie ele cel mai bine frumusețea?
DR – Aș începe dimineața devreme pe Rarău, pentru răsărit și marea de nori. Apoi aș continua spre zona Obcinelor și prin satele bucovinene, unde peisajele, fânețele și gospodăriile păstrează farmecul autentic al locului. Aș continua cu mănăstirile, care au o istorie si un farmec aparte. Spre seară, aș încheia ziua într-un loc deschis, de unde apusul îmbracă munții în lumină caldă.
Bucovina este frumoasă în orice anotimp, dar lumina de la începutul și sfârșitul zilei îi oferă un farmec aparte.
CF – Iar la final, dacă ar trebui să descrii fotografia printr-un singur cuvânt, care ar fi acela și de ce?
DR – Emoție. Pentru că, dincolo de tehnică, lumină și compoziție, o fotografie reușită este cea care transmite ceva și rămâne în sufletul celui care o privește.
CF – Poate că, după această întâlnire, o înțelegem puțin mai bine și pe Daniela, dar și fotografiile ei.
În spatele peisajelor, al florilor surprinse de aproape, al compozițiilor atent construite și al dimineților petrecute așteptând lumina potrivită se află, înainte de toate, un om care știe să privească. Să aibă răbdare. Să se bucure de lucrurile simple și să păstreze, prin fotografie, câte ceva din frumusețea lor.
Mi-a plăcut gândul ei că natura nu se repetă niciodată. Poate tocmai de aceea nici fotografiile adevărate nu se repetă: fiecare poartă în ea locul, clipa și ceva din omul aflat în spatele aparatului.
Iar Daniela pare să fotografieze exact așa – fără să caute neapărat perfecțiunea, ci starea, povestea și acel ceva care îl face pe privitor să mai rămână o secundă în fața unei imagini.
La final, am întrebat-o prin ce singur cuvânt ar descrie fotografia.
A răspuns: „Emoție.”
Și cred că este cel mai frumos punct pe care îl puteam pune acestui interviu.
