Nu trebuie să privim toți prin același obiectiv

Editorial – Cafeneaua Fotografilor
Eu am convingerea că este loc pentru toată lumea. Poate părea o afirmație simplă, dar pentru mine reprezintă unul dintre principiile după care încerc să construiesc această comunitate. O comunitate în care oamenii vin cu aparatele lor de fotografiat, cu experiențele, cu emoțiile, cu ideile și, mai ales, cu propriul fel de a privi lumea.
Nu suntem la fel. Și nici nu ar trebui să fim.
Unii dintre noi se trezesc înaintea răsăritului pentru a surprinde primele raze de lumină. Alții așteaptă răbdători o pasăre, un fluture sau o clipă irepetabilă din viața unui om. Unii iubesc portretul, alții peisajul, fotografia de stradă, macrofotografia sau universul fascinant al alb-negrului.

Există și cei care preferă să construiască imagini pornind de la imaginație, folosind instrumentele digitale și inteligența artificială pentru a da formă unor lumi care nu există decât în gândurile lor.

Sunt moduri diferite de exprimare. Au procese de lucru diferite, presupun abilități diferite și nu trebuie confundate.
Dar oare de ce ar trebui să le transformăm într-o competiție permanentă?

Fotografia rămâne, și va rămâne, în centrul atenției la Cafeneaua Fotografilor. Ea este pasiunea care ne-a adus împreună, motivul pentru care această comunitate există și fundamentul activităților noastre.
Asta nu înseamnă însă că trebuie să închidem ochii în fața altor forme de expresie vizuală.
Trăim într-o lume în care tehnologia schimbă felul în care lucrăm, comunicăm și creăm. Putem privi aceste schimbări cu interes, cu prudență, cu entuziasm sau chiar cu neîncredere. Fiecare dintre aceste reacții este firească.
Eu însămi folosesc inteligența artificială în activitatea grafică. Mă ajută să dezvolt idei, să pregătesc prezentări, să experimentez și să găsesc soluții creative. Dar asta nu m-a făcut să iubesc mai puțin fotografia și nici să renunț la bucuria de a ține aparatul în mână.

Dimpotrivă, am descoperit că pot exista mai multe instrumente în universul meu creativ, fără ca unul să-l anuleze pe celălalt.
Cred că adevărata problemă nu este instrumentul folosit, ci felul în care ajungem să ne raportăm unii la ceilalți.
Nu orice fotografie trebuie să ne placă. Nu orice imagine realizată cu AI trebuie să ne impresioneze. Avem gusturi diferite, sensibilități diferite și criterii personale de apreciere.

Putem spune că o imagine nu ne transmite nimic. Putem observa o compoziție nereușită, o lumină nepotrivită sau o idee insuficient dezvoltată. Critica argumentată își are locul într-o comunitate artistică și ne poate ajuta să evoluăm.
Dar există o diferență uriașă între a critica o imagine și a desconsidera omul care a realizat-o. Nimeni nu devine mai valoros umilind munca altuia. Nimeni nu își demonstrează talentul diminuând talentul unui coleg.
Și nimeni nu ar trebui să pretindă admirație doar pentru că a muncit mult la o creație.
Aprecierea este liberă. Respectul, în schimb, ar trebui să fie firesc.

Mi-ar plăcea ca fiecare om care intră în Cafeneaua Fotografilor să simtă că are libertatea de a învăța, de a experimenta, de a greși și de a-și găsi propriul drum.
Să nu îi fie teamă că fotografia lui este prea simplă. Să nu creadă că trebuie să dețină cel mai performant aparat pentru a avea ceva de spus. Să nu simtă că trebuie să urmeze o anumită modă sau să imite un stil pentru a fi acceptat.
Și, în egală măsură, să înțeleagă că libertatea lui de exprimare nu este mai importantă decât libertatea celorlalți.
Pentru mine, Cafeneaua Fotografilor nu este un loc în care trebuie să demonstrăm permanent cine este mai bun. Este un loc în care putem descoperi cât de diferit poate fi văzută aceeași lume.

Uneori, o fotografie ne va opri din drum prin frumusețea ei. Alteori, o imagine ne va pune pe gânduri. Unele ne vor emoționa, altele ne vor provoca, iar pe lângă altele vom trece fără să simțim nimic deosebit. Și este în regulă.
Nu trebuie să avem aceleași preferințe pentru a împărți aceeași pasiune. Nu trebuie să fim de acord în toate privințele pentru a putea sta la aceeași masă.

Eu trăiesc cu convingerea că este loc pentru toată lumea. Dar fiecare dintre noi trebuie să învețe să lase loc și celuilalt.
Fotografia rămâne inima Cafenelei noastre.
Curiozitatea ne poate deschide ferestre către alte forme de creație.
Iar respectul este cel care ne permite să rămânem împreună.
Pentru că nu trebuie să privim toți prin același obiectiv ca să ne putem bucura de aceeași lumină.


