Semnătura fotografică – Frumusețea de lângă noi

Am spus „Frumusețea de lângă noi”, iar voi ați răspuns cu 79 de fotografii. Le-am adunat într-o expoziție și, privindu-le împreună, am descoperit cât de diferit ne atrag lucrurile, cât de personale sunt alegerile noastre și cât de multe putem afla unii despre ceilalți din ceea ce fotografiem.

Pentru unii, frumusețea a avut petale. Un trandafir, o margaretă, un boboc galben, o floare albă înconjurată de verde. Chiar și atunci când alegem același subiect, privirile noastre merg pe drumuri diferite. Unul caută delicatețea, altul culoarea, altul lumina care atinge o margine de petală.

Foto – Angela Codrina Bocșe & Monica Axinte

Foto – Ionela Buda & Cătălina Ion

Alții s-au apropiat de micile viețuitoare: un fluture poposit pe o floare, o vrabie printre fructe roșii, două rățuște, o pisică întinsă la soare. Ne oprim în fața acestor imagini cu un zâmbet. Recunoaștem gesturi, ne înduioșăm, ne amintim de animalele noastre sau pur și simplu ne bucurăm de o clipă pe care fotograful a avut răbdarea să o surprindă.

Foto – Ionela Buda & Magdalena Rujoiu

Foto – Marilena Petrescu & Monica Băncilă

Uneori trebuie să ne aplecăm pentru a descoperi ceva frumos. O ciupercuță cu piciorul străbătut de lumină, două cochilii de melc, forme și texturi pe lângă care am fi trecut fără să le observăm. Fotografia ne invită să rămânem puțin acolo, aproape de pământ, și să privim mai atent.

Foto – Ramona Ciuchendea

Apoi ridicăm ochii și întâlnim depărtările. Marea sub lumina soarelui, stâncile, norii, dealurile de toamnă, casele risipite printre copaci. Sunt locuri în care frumusețea pare să ne întâmpine de la sine. Și totuși, fiecare fotograf alege alt colț, alt moment, altă lumină. Dintr-un peisaj întreg, păstrează ceea ce l-a făcut să se oprească.

Foto – Daniela Luca & Alina Nadolu

Foto – Viorel Plesca & Marius Agache

În expoziția noastră își găsesc locul și o gară, un tren, o casă cu acoperiș de stuf, o arcadă prin care se deschide o altă priveliște. Lucrurile construite de oameni adună și ele povești. Pentru cineva, o gară înseamnă plecare. Pentru altcineva, întoarcere. Privim aceeași fotografie și aducem în fața ei amintiri diferite.

Foto – Magdalena Rujoiu

Un portret ne oprește în fața unui chip. Nu îi cunoaștem neapărat povestea, dar putem zăbovi asupra privirii, a expresiei, a felului firesc în care omul se află în fața aparatului. Printre flori și peisaje, prezența lui ne amintește câtă frumusețe găsim în oamenii de lângă noi.

Foto – Loredana Pavel

Mai departe, o păpușă așezată pe un stâlp de lemn ne întoarce pentru o clipă spre joacă. Un mic înger de piatră, înconjurat de verde, aduce o altă stare, mai tăcută. Obiectele acestea capătă în fotografie o prezență pe care poate nu le-am fi acordat-o în treacăt.

Foto – Ramona Ciuchendea

Iar frumusețea ajunge, desigur, și la masă. Într-un vas cu struguri, în culorile fructelor, pe un platou cu prăjituri împodobite cu boabe și frunze. Ne atrag lumina, formele, grija așezării, dar și bucuria simplă a unui lucru bun, pregătit pentru a fi împărțit.

Foto – Daniela Luca

Foto – Agota szilagyi & Margareta Paula Iliescu

Poate că aici începe răspunsul la întrebarea de ce vedem frumusețea atât de diferit: fiecare privește și prin ceea ce iubește. Venim cu amintirile noastre, cu dorurile, cu locurile în care ne simțim bine. O floare poate purta grădina copilăriei. Un animal ne poate aminti de liniștea de acasă. Un peisaj poate păstra o zi pe care nu vrem să o uităm.

Foto – Daniela Luca & Margareta Paula Iliescu & Ramona Ciuchendea

Iar gusturile noastre se mai schimbă. Ceea ce ieri ne lăsa indiferenți ne poate emoționa astăzi. Uneori este suficient ca altcineva să ne arate acel lucru într-o lumină nouă. Aceasta este una dintre bucuriile unei expoziții colective: avem ocazia să urmărim privirea celuilalt și să descoperim ceva ce nouă ne scăpase.

Foto – Daniela Luca

Pe copertă, ceasul alcătuit din cești ne dă parcă întâlnire în Cafenea. Pentru puțin timp, lăsăm graba și ne așezăm alături, fiecare cu fotografia și cu felul său de a vedea.

Vă mulțumim pentru cele 79 de fotografii și pentru toate aceste opriri pe care ni le-ați dăruit. După ce le privim, poate că vom trece mai încet pe lângă o floare, vom observa lumina de pe masa noastră sau ne vom uita cu mai multă atenție la un chip drag.