Din obiectivul editorului – Model pentru câteva clipe
La Balcic, în grădina Castelului Reginei Maria, sunt atât de multe lucruri care îți cer să ridici aparatul la ochi, încât uneori nu mai știi ce să alegi: o floare, o alee, o umbră, marea care se ghicește printre copaci…
Eu mă oprisem la o floare.
Încercam să-i găsesc unghiul potrivit, lumina aceea care să-i scoată culoarea în evidență, când un fluture zburdalnic a început să-mi dea târcoale. A trecut o dată prin fața obiectivului. Apoi încă o dată. Și iar.
Parcă mă provoca:
„Hai, prinde-mă dacă poți!”
L-am urmărit puțin cu aparatul, dar dumnealui nu părea deloc dispus să colaboreze. Zbura când într-o parte, când în alta, se apropia, dispărea, revenea… un adevărat joc de-a fotograful și modelul.
Și tocmai când mă hotărâsem să-mi văd cuminte de floarea mea, s-a întâmplat ceva care m-a făcut să zâmbesc.
Fluturele s-a așezat chiar pe ea.
Pe floarea pe care o fotografiam.
Și nu oricum. Dintr-odată, zburdalnicul de mai devreme a devenit serios, elegant, aproape nemișcat. Și-a desfăcut aripile cât să-i admir desenul și a rămas acolo, de parcă făcuse asta de-o viață. Un model notoriu, ajuns în sfârșit la ședința foto.
Am apăsat declanșatorul.
Poate că fotografia nu este întotdeauna despre a căuta. Uneori este despre a avea răbdare și a lăsa povestea să vină singură în fața obiectivului.
În ziua aceea, la Balcic, eu alesesem o floare.
Fluturele m-a ales pe mine.
Iar pentru câteva clipe, în grădina Reginei Maria, am avut propriul meu model cu aripi.
