Portret de fotograf- Antonela Bianca Ioniță

Cu aparatul de fotografiat spre lume și cu lumina îndreptată spre suflet

Există oameni care își măsoară viața în ani și oameni care o măsoară în experiențe, călătorii, întâlniri și momente care le-au schimbat felul de a privi lumea. Pentru ea, fiecare etapă a avut un rost, chiar și atunci când drumul nu a fost ușor.

Dacă ar fi fost întrebată în urmă cu cincisprezece ani cine este, ar fi răspuns că este o persoană dependentă de muncă. O adevărată „workaholică”, așa cum spune cu umor, care a muncit mult pentru a-și construi un statut și pentru a ajunge acolo unde și-a propus. Fire de Capricorn, a privit întotdeauna în sus și a încercat să urce cât mai mult, indiferent de obstacole.

În urmă cu zece ani ar fi vorbit, poate, despre întâmplările neașteptate ale vieții, despre acele momente care ne zdruncină, dar care pot deschide drumuri noi. Pentru ea, unul dintre aceste drumuri a dus către călătorie și fotografie, către descoperirea altor locuri și a unor lumi pe care avea să le păstreze în imagini.

Dacă întrebarea ar fi venit acum cinci ani, răspunsul ar fi fost despre autocunoaștere, echilibru și puterea de a transforma experiențele dificile în lecții importante.

Întrebată astăzi cine este, răspunsul său vine cu seninătate:

„Sunt o persoană extrem de norocoasă și fericită cu ceea ce am.”

Fotografia, drumul către sine

Fotografia a fost primul său hobby, însă, cu timpul, a devenit mult mai mult decât atât. A apărut într-o perioadă în care simțea că viața sa nu era tocmai așa cum și-ar fi dorit și că trebuia să înceapă să facă ceva și pentru ea însăși.

Prin fotografie a cunoscut oameni frumoși, a început să călătorească și și-a construit propriile momente de bucurie. Aparatul foto nu a fost doar un instrument cu care a surprins lumea, ci și un bun însoțitor pe drumul către sine.

O atrag peisajele, instantaneele și imaginile care surprind mișcarea. Iubește fotografia wildlife și, mai ales, apusurile. Răsăriturile rămân mai greu de atins, pentru că, după cum recunoaște zâmbind, la acea oră nu este întotdeauna „aptă” pentru fotografie.

Mai nou, o fascinează viața subacvatică, o lume tăcută și misterioasă, pe care a început să o descopere și să o fotografieze cu aceeași curiozitate cu care privește tot ceea ce o înconjoară.

În fața aparatului său și-ar dori să ajungă, într-o zi, Anthony Hopkins. Îl admiră și nu ezită nicio clipă atunci când trebuie să aleagă o personalitate pe care i-ar plăcea să o fotografieze:

„El este alesul!”

O lume întreagă de fotografiat

Nu poate numi o singură destinație fotografică de vis. Sunt prea multe locuri care o cheamă și prea multe imagini pe care și-ar dori să le aducă acasă.

Dintre locurile deja văzute, s-ar întoarce oricând în parcurile naționale din Kenya, pentru un apus sau un răsărit deasupra peisajului african. Și-ar dori să recupereze apusul de pe dunele roșii din Dubai, pe care l-a ratat în timpul călătoriei precedente, și să fotografieze din nou frumusețea impresionantă a Elveției.

Lista visurilor sale continuă cu parcurile naționale din Canada, Insulele Feroe și Noua Zeelandă. Pentru ea, lumea este o hartă nesfârșită de locuri care așteaptă să fie descoperite și transformate în amintiri vizuale.

Dacă ar câștiga un premiu în bani pentru fotografie, alegerea ar fi simplă: nu l-ar investi în aparatură și nici în cursuri, ci într-o nouă călătorie.

„Bineînțeles, într-o excursie. Mai am atâtea de văzut!”

Emoția din spatele cadrului

În opinia sa, reușita unei fotografii pornește, înainte de toate, de la simțul artistic și de la emoția trăită în momentul declanșării. Starea interioară este esențială, deoarece influențează atât felul în care fotograful privește lumea, cât și modul în care alege să o așeze în cadru.

Atunci când nu are starea necesară, simte că imaginile nu îi ies așa cum și-ar dori. Și totuși, recunoaște cu autoironie, nici inspirația nu garantează întotdeauna rezultatul perfect.

În privința procesării, principiul său este simplu și lipsit de rigiditate: o fotografie trebuie prelucrată atât cât este nevoie pentru a fi plăcută ochiului.

Nu urmărește reguli absolute și nici perfecțiunea tehnică lipsită de emoție. Caută acea imagine care transmite ceva, care păstrează atmosfera locului și starea clipei.

Cea mai mare realizare fotografică nu o măsoară în diplome, premii sau distincții. Pentru ea, adevăratul câștig este bucuria și starea interioară pe care le trăiește atunci când fotografiază ceva ce îi place.

În asemenea momente se transformă complet și, așa cum spune chiar ea, intră pe „modul 220”, încercând să surprindă cât mai bine tot ceea ce se petrece în fața sa.

Un rucsac tot mai greu

În rucsacul său se află două aparate mirrorless Olympus și mai multe obiective care îi oferă libertatea de a aborda genuri fotografice diferite: Olympus 7–14 mm, 12–40 mm, 12–100 mm, 40–150 mm și 100–400 mm.

Pentru aventurile acvatice folosește un Olympus TG-7, ale cărui funcții macro îi plac în mod deosebit. Mai are și un aparat Nikon, pe care îl utilizează pentru fotografia de produs.

Toate acestea înseamnă însă un rucsac din ce în ce mai greu, mai ales în timpul călătoriilor. Din acest motiv, se gândește ca, în viitor, să achiziționeze și un aparat compact, cu zoom optic, care să-i permită să călătorească mai ușor fără să renunțe la plăcerea de a fotografia.

Dacă s-ar putea întoarce în timp pentru a-i oferi un sfat fotografei aflate la început de drum, i-ar spune să ia în seamă doar criticile constructive. Pentru că nu toate opiniile ajută, însă cele exprimate cu sinceritate, respect și pricepere pot deveni trepte importante în evoluția unui fotograf.

Când drumul greșit conduce spre locul potrivit

Călătoriile fotografice nu înseamnă numai imagini spectaculoase, ci și întâmplări neașteptate, unele dintre ele foarte amuzante.

În timpul unei călătorii prin Italia, își dorea să fotografieze o anumită locație. „Gabriela de la Waze” a avut însă alte planuri și a condus-o către o altă localitate cu aceeași denumire. Destinația nu a fost cea dorită, dar întâmplarea a rămas o amintire hazlie, acceptată cu un simplu și împăcat „C’est la vie!”.

I se mai întâmplă să rateze anumite locuri, dar descoperă adesea altele mult mai frumoase decât cele pe care le căuta. A învățat astfel că nu toate abaterile de la traseu sunt greșeli. Uneori, tocmai ele ne conduc către cele mai frumoase surprize.

Este bine, crede ea, să lăsăm din când în când lucrurile să curgă de la sine, fără să ne cramponăm de un plan sau de o anumită destinație.

Despre astrologie și echilibru interior

De câțiva ani studiază astrologia, un domeniu pe care îl consideră fascinant și care a ajutat-o să se cunoască mai bine și să-i înțeleagă pe cei din jur.

Una dintre lecțiile importante desprinse din acest studiu este aceea că liberul arbitru poate fi mai limitat decât ne place să credem. Nu putem controla întotdeauna experiențele care vin către noi, dar putem alege felul în care le întâmpinăm și starea emoțională prin care le traversăm.

Astrologia a ajutat-o să anticipeze, cu doi ani înainte, o experiență importantă prin care urma să treacă în 2023. A avut astfel timp să lucreze cu sine și să se pregătească sufletește. A înțeles că, dincolo de întâmplările vieții, adevărata putere se află în echilibrul interior și în felul în care alegem să răspundem fiecărei încercări.

Peste cinci ani…

Nu se vede singură și nici oprită din drum. Se vede înconjurată de oameni frumoși, uniți de aceeași pasiune pentru fotografie, alături de care să călătorească și să descopere locuri noi.

Poate că rucsacul va fi ceva mai ușor, poate că lista destinațiilor va deveni și mai lungă, însă curiozitatea și dorința de a păstra frumusețea lumii în imagini vor rămâne aceleași.

Pentru cei care îi împărtășesc pasiunea, lasă un gând simplu, dar încărcat de sens:

„Vă doresc să aveți lumină bună… în gând și în suflet!”