Interviu cu Fotograful Tony Goran

În memoria fotografului Tony Goran

Uneori, un interviu început ca o întâlnire între oameni pasionați de fotografie se transformă, dureros și neașteptat, într-o mărturie despre omul care a fost. Tony Goran a plecat dintre noi, lăsând în urmă multă tristețe, dar și o moștenire fotografică impresionantă.

Banățean stabilit de mulți ani în Spania, Tony a fost un fotograf talentat, curios și profund dedicat artei sale. A privit lumea prin obiectiv cu răbdare, pricepere și o neobosită dorință de a descoperi. A fotografiat peisaje, natură sălbatică, sport, locuri și clipe care, prin imaginile sale, vor continua să existe. Pentru el, fotografia nu era doar o preocupare, ci o adevărată nevoie sufletească. O spunea simplu și sincer: „Sunt dependent de fotografie.”

Citindu-i răspunsurile, îi vom regăsi pasiunea, umorul discret, experiența și generozitatea cu care își împărtășea cunoștințele. Acest interviu nu mai este doar o discuție despre fotografie. A devenit o ultimă întâlnire cu Tony Goran și un mod de a-i păstra vie vocea printre noi.

Îl publicăm cu durere, recunoștință și profund respect, ca pe un omagiu adus omului și fotografului care va continua să trăiască prin imaginile sale.

Drum lin în lumină, Tony Goran! Nu te vom uita.

CF: Nu putem porni la drum fără să ne cunoaștem. În câteva cuvinte, cine este omul Tony Goran ?

TG : Salutare oameni buni, despre mine nu sunt multe de spus. Sunt bănățean, crescut în orașul lui Dobrin, iar de mai bine de  20 de ani m – am stabilit în Spania .

CF : Cum a început totul, când ai descoperit că ai talent fotografic?

TG : Când a început totul ? Eu cred că mileniul trecut, hei nu sunt chiar așa de bătrân  și are legătură cu pasiunea mea de a călători. La început luam cu împrumut o cameră foto de la un prieten, prima mea cameră mi-am cumpărat – o a 2 – a zi după nuntă. O Minolta; între noi fie vorba, o petardă pe care am vândut-o repede, după care am găsit un Oly; senzațională. De fapt trecerea de la film pe digital tot pe Oly am realizat – o.

Mai în serios am început când mi s – a născut băiatul; în primul său an de viață l – am fotografiat zilnic. 

CF: Trebuie să recunosc, îți urmăresc munca de ceva vreme și am observat că ai fotografii impecabile ce aparțin mai multor genuri fotografice. Să le luăm pe rând. Fotografia de peisaj pare să te fi consacrat în lumea artei scrierii cu lumina. De ce peisajul ?

TG : Nu știu dacă am un gen preferat de fotografie. Tu spui că peisajul m – a consacrat, însă mie îmi place să fotografiez. Dacă deseară am cerul curat și e fără lună, ies la Via Lactee; mâine poate văd un fluture frumos și fac macro, poimâine vizitez o localitate noua și atunci fac fotografie de stradă și arhitectură, și tot așa.

Ideea este ca sunt dependent de fotografie.

Fotografia de peisaj  nu este ușoară, de fapt este cea mai complicată; cu un tele e ușoară, un subiect în prim plan, un ax vertical bine poziționat și în 2 secunde ai un cadru bine realizat. Problema începe când începi să deschizi unghiul, iar în cadru încep să intre tot mai multe elemente; aici este beleaua, ce elemente includ în cadru pentru  a avea o compoziție armonioasă.

CF :  Toate locurile deosebite pe care le-ai surprins în fotografiile tale cum le-ai descoperit ?  Te-ai informat pe internet, ai participat la workshop-uri organizate în aceste locuri sau pur și simplu……întâmplarea ți-a purtat pașii către ele ?

TG : Despre locurile de fotografiat mă informez de pe internet  acum, dar cu 25 de ani în urmă imi amintesc că mergeam la biblioteca județeană să citesc despre locurile pe unde urma să plec și sa mă documentez. Cred ca mai am și acum  notițele.

CF:  Ai un loc anume pe care l-ai fotografia la nesfarsit ?

TG : Dolomiții  sunt preferații mei; cred că aș putea fotografia un an întreg acolo  și nu m-aș plictisi. Pur și simplu sunt senzaționali, mai puțin în august când colcăie de turiști.

CF: Cand fotografiezi peisaj,  ai un aparat și un obiectiv preferate?

TG : În general pentru peisaj prefer un full frame și o focala normală. Acum folosesc un R6 și un Canon rf 28-70mm; 16-35mm îl prefer la cascade sau pâraie.

CF : Dar un anumit moment al zilei sau un anotimp preferat ?

TG : Momentul zilei nu este important pentru mine. Depinde ce tip de fotografie vreau să fac. Dacă este toamnă și vreau să pozez râuri și cascade, aștept o zi cu nori. Dacă este soare, nici nu mă deranjez să ies, în schimb dacă îmi planific să ies într-o zonă deschisă, atunci prefer răsăritul sau apusul.

Îmi amintesc ca inainte ieseam la munte doar cand dadea vreme rea, furtuni, fiindca poza pe care o faceam o aveam doar eu. In schimb, dacă ieseam cu vreme frumoasa, poza mea o mai aveau si alte 200 de persoane. Sfatul meu pentru iubitorii de peisaj este să nu vă lipsească filtrul de polarizare, un ND și trepiedul .

CF : Dar ce crezi, contează mai mult calitatea aparaturii utilizate sau talentul fotografului?

TG : Calitatea aparaturii sau fotograful … eu cred că amândouă, deșsi, parcă aș înclina balanța pentru fotograf, mai ales acum când sculele au evoluat atât de mult. Cu niște noțiuni bazice poți face fotografii decente, dar pentru a face diferența, ai nevoie de studiu despre compoziție; fotografia este o artă, iar pentru a te exprima ai nevoie să – i cunosti alfabetul. Daca tu nu știi ce e punctul, linia, forma, textura, armonia, mișcarea și așa mai departe, dacă nu știi cum se structurează un cadru, cum se poziționeaza un ax vertical, atunci cum te vei exprima ? Compoziția nu e ușoară și necesită ani de studiu. Pictorii studiau toată viața. 

CF: Să trecem la fotografia wild. Când ai  început să fotografiezi și, mai ales, care au fost primele proiecte și oportunități legate de fotografia wildlife?

TG : Fotografia wildlife … asta a început odată cu pandemia, până la urmă a fost și covidul bun la ceva. În perioada când eram închiși în casă și cum nu aveam voie să ieșim, simțeam nevoia să fotografiez ceva și așa am început să fotografiez porumbeii ce se puneau în pomul din fața balconului meu .

CF: Ce calități consideri că trebuie să aibă un fotograf care își doreste să facă acest tip de fotografie?

TG :   Un fotograf de wildlife în primul rând trebuie să respecte natura și  să se bucure într-adevăr de wildlife, să – i înțeleagă esența. Eu, de exemplu, n-aș putea merge îintr-un safari, să stau  într-o mașină, să beau o cafea și să apăs pe buton și să fac poza. Pentru mine nu asta reprezintă wildlife. Eu prefer să mă trezesc cu noaptea în cap, să – mi iau cizmele și rucsacul și să plec la o pândă de câteva ore bune.

CF : Ce aparatură ar trebui sa aibă un fotograf pentru a realiza astfel de fotografii reușite?

TG : Răbdarea  este importantă și ea, dar și sculele te ajută, iți fac viața mai usoară, însă nu sunt esențiale. Eu vorbesc din punctul  meu de vedere .

La început făceam wildlife cu un fullframe și un 70/200mm, mă chinuiam mult, dar obțineam cadre bune. Apoi mi-am luat o cameră pe crop și un ef 100/400mm.

CF : Și ce accesorii ar fi necesare? 

TG : Camuflarea este importantă. Eu am niște invenții proprii care îmi dau multă mobilitate. Cu cortul nu – mi place, n – am răbdare sa stau să – l instalez și, în plus, îmi place să pozez de la nivelul solului.

CF : Ce înseamnă fotografia wildlife? Există o definiție ? TG : Deci, fotografia de wildlife, pentru mine, este o formă de relaxare, o provocare, chiar dacă stau pe burtă 6/8 ore la temperaturi negative iarna sau la 40 de grade vara. Fac totul din pasiune

CF : Nu în ultimul rând, fotografia sportivă iți aduce un număr mare de aprecieri.

TG : Un alt gen de fotografie, drag mie, este fotografia sportivă, iar o etapă de ciclism, de turul Franțtei, terminată în vârful muntelui, a reprezentat pentru mine cea mai mare provocare. Totul devine atât de haotic, încât camera nu mai știe ce să focalizeze, totul se petrece rapid, atât de rapid încât acționezi din reflex, iar dacă nu ai un bagaj bun de cunoștințe, ești mâncat, riști să pleci cu tolba goală. Și treaba asta este valabilă pentru orice disciplină sportivă .

CF : Pentru acest gen de fotografie, ar fi necesar un echipament fotografic …. mai special ? 

TG : Scule … ce ai, în funcție de ce vrei să surprinzi , un wide-angle, un tele, nu contează , depinde de tine ce vrei să surprinzi.

CF : Să vorbim puțin despre setările aparatului de fotografiat. În acest domeniu, al sportului, trebuie un timp de expunere  mai scurt? Se recomandă fotografierea în rafală ?

TG : Timpul de expunere este foarte important. Dacă vrei să îngheți mișcarea,  atunci un timp de expunere rapid, dacă vrei un panning, un timp de expunere mai lent; totul depinde de tine . Rafala este indicată, așa vei surprinde mai multe ipostaze.

CF : Înainte de a fotografia un eveniment sportiv, este necesar să te documentezi cu privire la acea ramură sportivă , pentru a putea anticipa și surprinde momente de neuitat ?

TG : Documentarea este foarte importantă  și nu doar în sport.

CF : Dacă te-ai întoarce în timp, ce sfat ți-ai da ca și fotograf începător ?

TG : Sfatul meu pentru cineva aflat la început de drum este să se bucure de fotografie, să fotografieze și să încerce orice tip de fotografie; fiecare îl va învăța câte ceva. Să îți revadă pozele și să fie sincer cu el însuși , ce îi place sau ce nu i-a plăcut și data viitoare va ști ce va avea de facut. Și cel mai important, să citeasca manualul camerei.

CF : Acest interviu rămâne mai mult decât o conversație despre fotografie. Rămâne întâlnirea cu un om care a privit lumea prin obiectiv cu sensibilitate, răbdare și respect pentru frumusețea fiecărei clipe. Astăzi, când Tony Goran nu mai este printre noi, cuvintele sale capătă o valoare aparte și ne amintesc că fotografiile pot opri timpul, iar oamenii deosebiți rămân vii prin ceea ce au lăsat în urmă.

Mulțumim, Tony Goran, pentru lumină, pentru inspirație și pentru amintirile pe care ni le-ai dăruit … dăruit.