La Masa Fotografului – Petrică George Chiticaru

Astăzi vă invităm să trecem împreună granițele și să poposim, preț de câteva clipe, în Belgia. Acolo îl vom întâlni pe unul dintre colegii noștri de suflet, George-Petrică Chiticaru, un om care, deși trăiește de mulți ani departe de România, a rămas mereu aproape de noi… pe calea undelor internetice și, mai ales, prin pasiunea comună pentru fotografie.

George face parte dintre acei fotografi care lasă imaginile să vorbească. Nu caută spectaculosul cu orice preț, ci frumusețea autentică a naturii, liniștea unui răsărit, forța unui munte sau poezia unui peisaj surprins în lumina potrivită. Fotografiile sale transmit calm, echilibru și respect pentru locurile pe care le descoperă, iar fiecare cadru pare să invite privitorul la o clipă de răgaz.De-a lungul timpului, lucrările sale au fost apreciate atât în mediul online, cât și în numeroase expoziții fotografice din România, unde și-a câștigat un loc binemeritat printre de peisaj. Chiar dacă viața l-a purtat în Belgia, sufletul său fotografic a rămas legat de comunitatea din care face parte și de prietenii alături de care împărtășește aceeași pasiune.

Astăzi îl invităm la masa fotografului pentru a-l cunoaște mai bine, dincolo de imaginile sale. Vom descoperi povestea omului din spatele aparatului foto, ce îl inspiră, cum vede fotografia și ce înseamnă pentru el această pasiune care continuă să îi unească pașii cu ai noștri, indiferent de distanță.

Vă invităm să îl întâmpinăm cu drag și să ne bucurăm împreună de această întâlnire.

CF: Înainte de a vorbi despre fotografie, haideți să-l cunoaștem pe omul din spatele obiectivului. Cine ești?

GPC:  Sunt bărbat, soț, tată, coleg și prieten. Și câteodată, sunt fotograf amator.

CF: Fotografia este marea ta pasiune. Cum a început această poveste și care a fost primul moment în care ai simțit că aparatul foto îți devine cu adevărat aproape?

GPC: Cred că am prins microbul fotografiei când un prieten ne-a făcut câteva poze portret cu un aparat DSLR. Mi-au plăcut culorile și efectul de bokeh (nu știam atunci ce înseamna). Așa că mi-am luat, pe rând, câteva camere foto până am rămas la un aparat Nikon D5100. Am început să citesc mult, online. Când am considerat că nu mă fac de râs, am publicat online.

CF: Ce îți place să fotografiezi ?

GPC: Îmi place mult să fotografiez natura. Peisaje, wildlife, closeup. Tot ce e viu și frumos. Iar modelul meu preferat este fiul meu.

CF: Dacă ai avea la dispoziție o singurăședințăfoto cu o personalitate cunoscută,

cine ar fi aceasta

GPC : Contemporani, nu cred că am vreo personalitate preferată. Dar mi-ar placea să fotografiez eroi. Oameni care fac diferența, în fiecare zi. Un pompier, salvând oameni. Un doctor după o operație lungă. O mamă imediat după naștere.

CF: Și dacă ar fi să ai ocazia să fotografiezi într-o anumită locație, care ar fi aceea?

GPC : Mi-ar plăcea să fotografiez, în viața asta, în Patagonia.

CF: Ce crezi, reușita unei fotografii este asigurată de aparatura de calitate sau de simțul artistic, de talentul fotografului?

GPC: O cameră profesională, fără talent, e doar un cadou scump. Dar anumite fotografii, necesită o aparatură performantă. Consider că e nevoie de amândouă, pentru a putea exprima creativitatea, neîngrădit.

CF: Totusi un procent din reusita unei fotografii este asigurat de aparatura utilizată. Ce conține rucsacul tău de fotograf ? Ce ți-ai mai dori în completare ?

GPC: Am renunțat la aparatul foto dedicat, cu mulți ani în urmă. De cel puțin 5 ani, folosesc exclusiv telefonul. Un telefon Huawei, performant, care mi-a permis și cadre deosebite. Cu siguranță aș fi făcut fotografii de o calitate superioară, cu aparatură dedicată. Dar timpul nu-mi permite.

CF: Crezi că o fotografie ar trebui procesată cât mai puțin sau atât cât este nevoie pentru a transmite ceea ce a văzut fotograful?

GPC: O fotografie ar trebui procesată cât să corecteze erori de expunere sau încadrare. Acum, a apărut nebunia asta nouă, cu AI. Nu consider aceste creații, fotografii și cred că ar trebui expuse pe grupuri dedicate.

CF: Dacă ar fi să câștigi un premiu în bani pentru fotografie, în ce ai investi bănuții ? În aparatură, în cursuri de perfecționare în arta fotografică sau într-o excursie din care să revii cu cardurile pline de noi fotografii ?

GPC: Până acum, am câștigat doar glorie. Dar dacă ar fi cazul, mi-aș finanța o călătorie într-un loc deosebit.

CF: Dacă te-ai întoarce în timp,ce sfat ți-ai da ca și fotograf începător ?

GPC: Dacă aș putea să-mi spun ceva în momentul când am dus prima cameră la ochi, ar fi să fiu cât mai critic cu mine. Să trag 100 de poze, să editez 10 și să public 2.

CF: Ai avut vreo experiență neplacută la o sedință/tură foto ?

GPC: Mi s-a întâmplat să fotografiez un moment unic, iar aparatul să fie setat pe jpeg, nu RAW.

CF: Dar una hazlie ?

GPC: Am fotografiat o cascadă, în Suedia. Îmi luasem altă încălțăminte, dar am uitat să iau și pantaloni de schimb. După două alunecări, mi-am adus aminte de copilărie, când veneam murdar acasă!

CF: Mai ai și un alt hobby ?

GPC: Mai am un hobby care merge mână-n mână cu fotografia. Îmi place să conduc.

CF: Dacă ar fi să privești puțin înainte, unde te vezi peste cinci ani ca fotograf? Ce ți-ai dori să realizezi?

GPC: Poate voi achiziționa, din nou, o cameră foto DSLR și voi strânge destule fotografii pentru o expoziție personală.

CF : Un gând pentru cititori ?

GPC : Continuați să aveți grijă de grup, să publicați și să apreciați celelalte postări. Este grupul meu preferat și aș vrea să rămână relevant în lumea fotografiei din România. Lumină bună tuturor!

CF: Și astfel se încheie întâlnirea noastră cu George-Petrică Chiticaru, un fotograf care demonstrează că pasiunea nu cunoaște granițe și că dorul de locurile natale poate rămâne viu chiar și după mulți ani petrecuți departe de casă.

Prin imaginile sale, ne invită să privim natura cu mai multă răbdare, să căutăm lumina potrivită și să descoperim frumusețea ascunsă în fiecare peisaj. Iar prin modestia și sinceritatea răspunsurilor sale ne amintește că, dincolo de aparatul foto, fotografia este înainte de toate o stare de spirit.

Îi mulțumim pentru timpul acordat, pentru gândurile împărtășite și pentru fotografiile care au încântat de-a lungul timpului atât publicul din România, cât și pe cel din Belgia.