ȘTIAȚI CĂ…?
Prima fotografie permanentă cunoscută a avut nevoie de ore întregi de expunere?
Astăzi apăsăm declanșatorul și, într-o fracțiune de secundă, imaginea este acolo. O putem vedea imediat, o putem șterge și putem încerca din nou.
La începuturile fotografiei însă, lucrurile stăteau cu totul altfel.
În jurul anului 1826, inventatorul francez Joseph Nicéphore Niépce a realizat ceea ce este considerată cea mai veche fotografie permanentă realizată cu ajutorul unei camere care s-a păstrat până astăzi.
Imaginea poartă numele „View from the Window at Le Gras” și surprinde priveliștea văzută de la o fereastră a proprietății sale din Saint-Loup-de-Varennes, Franța.
Pentru realizarea ei, Niépce a folosit o placă de cositor acoperită cu bitum de Iudeea, o substanță care se întărea sub acțiunea luminii.
Iar expunerea? Nu câteva secunde. Nici câteva minute. Câteva ore.
Durata exactă rămâne discutată de istorici, estimările variind, dar expunerea extrem de lungă explică un detaliu fascinant al imaginii: lumina soarelui pare să atingă clădirile din direcții diferite, deoarece soarele și-a schimbat poziția pe cer în timpul expunerii.
Privită astăzi, fotografia poate părea neclară și modestă. Dar în acea imagine aproape lipsită de detalii se afla începutul unei revoluții.
Pentru prima dată, lumina nu mai lăsa doar o impresie trecătoare. Lăsa o urmă care putea rămâne. Iar de acolo până la aparatele digitale, telefoanele și milioanele de fotografii realizate în fiecare zi au trecut două secole de experimente, descoperiri și pasiune.
Joseph Nicéphore Niépce – „View from the Window at Le Gras”, 1826–1827. Imagine: domeniu public.
