Liniștea dintre ziduri de piatră, impresii de călătorie.
Cu acest articol deschidem o nouă serie de impresii de călătorie, semnată de Ramona Ciuchendea. Prin cuvintele și imaginile sale, vom descoperi locuri aparte, privite nu doar cu ochii călătorului, ci și cu sensibilitatea omului care știe să le asculte poveștile.
Îi mulțumesc Ramonei pentru generozitatea de a împărtăși cu noi aceste experiențe, pentru încrederea acordată revistei și pentru frumoasa călătorie în care ne invită să-i fim alături. Primul popas este Sonogno, un sat în care timpul pare să fi rămas pentru o clipă nemișcat, între munți, flori și ziduri vechi de piatră.
„Există locuri în care timpul nu se măsoară în ore, ci în liniștea care se așterne peste munte când norii coboară peste creste. Să dormi o noapte aici înseamnă efectiv să asculți liniștea, muntele odată cu lăsarea serii, când străduțele pavate se golesc, iar singurul sunet rămâne cel al pașilor tăi pe piatra veche.
Sonogno este bijuteria ascunsă din capătul Văii Verzasca, cantonul Ticino, Elveția, un sat complet pietonal unde timpul pare că s-a oprit în loc. Situat la 918 metri altitudine, acolo unde se întâlnesc văile Redorta și Peccia, satul este renumit pentru conservarea impecabilă a arhitecturii alpine tradiționale. Aici, casele mândre din granit (rustici), cu acoperișuri grele și balcoane încărcate de flori, își spun poveștile în șoaptă. Fiecare detaliu poartă o amprentă de o simplitate rară. O icoană pictată într-o nișă de piatră înconjurată de ferigi, stivele îngrijite de lemne pregătite pentru iarnă, scările abrupte de piatră și hortensiile vibrante care dau culoare zidurilor seculare. Turnul bisericii veghează tăcut peste vale, iar ceața care îmbrățișează versanții transformă totul într-un tablou viu.
Accesul mașinilor în sat este interzis, ceea ce păstrează o liniște deplină. Pavelele din piatră, aleile înguste și căsuțele vechi (rustici) decorate cu mușcate roșii și hortensii creează un decor desprins din povești.
La doar 15-20 de minute de mers pe jos din centrul satului, o potecă ușoară te duce direct la baza cascadei Froda (Cascata della Froda), spectaculoasă, de 80 de metri. Podul din lemn din față oferă un punct perfect pentru fotografii.
Mesteșugul lânii (Casa della Lana). Sonogno păstrează viu meșteșugul tradițional al prelucrării și vopsirii lânii cu ingrediente naturale (coji de nucă, frunze, rădăcini). În atelierul local se mai pot vedea și astăzi războaie vechi de țesut.
Muzeul Văii Verzasca (Museo di Val Verzasca). Găzduit într-o casă din piatră din secolul al XVII-lea, muzeul oferă o imagine fascinantă asupra vieții dure pe care o duceau locuitorii din trecutele secole în aceste văi izolate.
Biserica Santa Maria Lauretana. Domină piața centrală a satului cu turnul său zvelt și găzduiește fresce frumoase din secolul al XIX-lea.
O noapte petrecută într-un astfel de loc nu este doar o oprire pe o hartă, ci o întoarcere la lucrurile esențiale: la pace, la natură și la acea frumusețe pură care îți rămâne în suflet mult timp după ce ai plecat.”
Text și fotografii – Ramona Ciuchendea
