Din obiectivul editorului – După douăzeci de ani, răsăritul
Uneori, un răsărit la mare poate fi un nou început. Sau o promisiune. Sau poate doar un clișeu. Dar poate că, uneori, avem nevoie și de clișee. Avem nevoie să vedem cu ochii noștri cum întunericul se retrage, cum lumina se întoarce și cum lumea începe din nou. Pentru mine, răsăritul acela, după aproape douăzeci de ani în care nu mai văzusem marea, nu a fost doar o fotografie. A fost o reîntâlnire. Cu marea, cu lumina și, poate, cu o parte din mine pe care o uitasem undeva, în urmă.
