Portret de Fotograf – Remus Zamfir

Sunt oameni care nu încearcă să iasă în față și care, cu toate acestea, ajung să fie remarcați. Îi descoperi treptat, prin felul lor plăcut de a fi, prin zâmbetele pe care le aduc celor din jur și prin pasiunea cu care se implică în tot ceea ce fac. Remus Zamfir este unul dintre acești oameni: discret, mereu de încredere și cu o glumă fină pregătită exact pentru momentul potrivit.

Cei care îl cunosc știu că Remus este un om echilibrat, discret și de o eleganță firească. Nu caută să impresioneze și nici să își demonstreze valoarea. O face fără să își propună, prin seriozitate, respect față de ceilalți și o modestie pe care și-o păstrează indiferent de împrejurare.

Are și un umor aparte, strecurat atât de firesc, încât uneori ai nevoie de câteva clipe ca să îți dai seama că tocmai a făcut o glumă. Dar, odată înțeleasă, zâmbetul rămâne mult timp după aceea. Prin calmul și naturalețea sa, Remus reușește să aducă o stare de bine în jur, fără discursuri lungi, gesturi teatrale sau efecte speciale.

Pasiunea lui pentru fotografie a început devreme, pe la 16 ani, într-o vreme în care imaginile nu apăreau instantaneu pe un ecranși nici nu puteau fi „salvate” cu  zece filtre. Împreună cu un prieten, developa fotografii alb-negru în băi transformate în laboratoare improvizate, cu cearșafuri așezate la ferestre pentru ca nicio rază de lumină să nu le compromită opera. Probabil că restul familiei trebuia să aștepte răbdător la ușă, fiindcă arta avea prioritate.

Își amintește și astăzi cu zâmbetul pe buze acele începuturi pline de entuziasm, curiozitate și multă improvizație. Era o fotografie care cerea răbdare și în care surpriza venea abia la final: până nu apărea imaginea pe hârtie, nu știai dacă ai realizat o capodoperă sau doar o pată artistică imposibil de explicat.

Mai târziu, Remus a fotografiat cu un aparat compact Panasonic – „o săpunieră, dar una bună”, după cum spune chiar el, cu umor. În prezent folosește un Sony DSC-HX400V, un aparat bridge cu superzoom, potrivit pentru călătorii și pentru momentele în care natura decide să ofere cadrul perfect… dar nu neapărat și suficient de aproape.

Dintre toate genurile fotografice, peisajul îi este cel mai apropiat de suflet. Alegerea nu este deloc întâmplătoare: Remus iubește natura, iar aceasta îi oferă mereu alte lumini, culori și stări. Pentru el, fiecare anotimp deschide un nou album, iar fiecare călătorie devine o ocazie de a descoperi și de a păstra, prin fotografie, câte o mică parte din frumusețea lumii.

Florile, călătoriile și peisajele sunt pentru el mai mult decât simple subiecte fotografice. Sunt locurile în care își găsește liniștea, bucuria și inspirația. Fie că surprinde culorile proaspete ale primăverii, bogăția verii, melancolia toamnei sau tihna iernii, fotografiile sale poartă aceeași emoție: dragostea pentru frumusețea simplă și adevărată a lumii.

Remus nu este fotograful care caută spectaculosul cu orice preț. Preferă naturalețea, lumina autentică și echilibrul unei compoziții bine gândite. Are răbdarea de a aștepta momentul potrivit și sensibilitatea de a observa detalii pe lângă care mulți dintre noi trecem grăbiți. Imaginile sale nu strigă pentru a fi văzute și nici nu trag privitorul de mânecă. Îl invită, pur și simplu, să se oprească, să privească și să se bucure.

Aceeași dragoste pentru frumos se regăsește și acasă. Grădina pe care o îngrijește împreună cu soția sa este o adevărată oază de liniște. Fiecare floare și fiecare colț verde vorbesc despre răbdare, grijă și respect pentru natură. Este un loc care îi seamănă: armonios, discret, îngrijit și plin de viață. Cu alte cuvinte, până și florile par să știe că la Remus lucrurile trebuie să fie așezate cum se cuvine.

Sportul ocupă, la rândul său, un loc important în viața lui. Activ și mereu în mișcare, Remus așteaptă fiecare iarnă cu bucuria celui care știe că muntele îl cheamă din nou. Zăpada, pârtiile și peisajele spectaculoase îl fac să uite de frig, iar schiul rămâne una dintre marile sale pasiuni.

Probabil că nici aparatul de fotografiat nu stă prea departe, fiindcă un om îndrăgostit de imagini găsește cadre frumoase chiar și între două coborâri – cu condiția să poată frâna la timp.

În Cafeneaua Fotografilor, Remus Zamfir este alături de noi încă din prima zi, în calitate de administrator. Cu meticulozitatea și precizia unui ceas elvețian – probabil reglat după ora lui, nu invers – deschide fiecare dimineață cu tema zilei, devenită deja un reper pentru membrii comunității. Dacă Remus nu a publicat încă tema, există două posibilități: ori este mult prea devreme, ori ceasurile noastre au rămas în urmă.

Fotografiile lui Remus surprind peisaje, flori și locuri de poveste, însă o parte din frumusețea lor vine, fără îndoială, din omul aflat în spatele aparatului.

Prin imaginile sale și, mai ales, prin felul său de a fi, Remus Zamfir ne amintește că frumusețea nu se găsește doar în ceea ce fotografiem. Ea se află și în felul în care privim lumea, în bucuria cu care o descoperim și în bunătatea cu care alegem să fim alături de ceilalți. Iar dacă toate acestea sunt însoțite și de o glumă spusă la momentul potrivit, fotografia vieții iese cu siguranță mai luminoasă.