Portret de fotograf – Emy Leompescu
Emy – între istorie, călătorii și secretele pădurii
Sunt oameni ale căror povești nu pot fi cuprinse într-o simplă înșiruire de date. Oameni care au traversat momente tulburi ale istoriei, care au cunoscut teama, curajul și libertatea, dar care și-au păstrat, dincolo de toate, curiozitatea și dorința de a descoperi lumea. Emy este unul dintre acești oameni.
S-a născut în noiembrie 1975, la București, într-un an care avea să rămână în istorie: Războiul din Vietnam se încheia, iar Junko Tabei devenea prima femeie care cucerea Everestul. În același an veneau pe lume Bradley Cooper, David Beckham, Angelina Jolie, Kate Winslet și Charlize Theron. Dincolo de Cortina de Fier, într-o Românie închisă și apăsătoare, începea și povestea lui.
La numai 14 ani a simțit chemarea libertății și bucuria Revoluției. A lipsit cinci zile de acasă, în timp ce părinții îl căutau disperați chiar și la morgile spitalelor. Entuziasmul acelor zile nu avea însă să dureze prea mult. Fenomenul Piața Universității, locul în care a respirat pentru prima dată aerul libertății, s-a încheiat brutal. În timpul Mineriadei, a fost nevoit să-și testeze viteza „precum Tom Hanks în Forrest Gump”, după cum povestește cu umor. A scăpat și atunci, purtând mai departe amintirea unei perioade care avea să-i marcheze generația.
Cărțile – primele călătorii
Înainte de a descoperi fotografia, Emy a descoperit cărțile. Le „mânca” ori de câte ori le prindea și călătorea, prin intermediul lor, în lumi aflate dincolo de granițele unei țări închise.
De la Marile speranțe ale lui Charles Dickens la aventurile lui Jules Verne, de la întâlnirea cu Micul Prinț până la călătoria lui Nils Holgersson, de la emoția romanului Singur pe lume la dramatismul din Mizerabilii, lectura i-a hrănit imaginația și dorința de a cunoaște lumea.
A absolvit un liceu de artă, însă nu și-a continuat studiile. Viața l-a îndreptat către publicitate, domeniu în care s-a angajat pentru a câștiga banii necesari hainelor în stil Depeche Mode – o mărturisire spusă cu umor, dar care vorbește despre spiritul unei întregi generații. A urmat apoi un an în care și-a servit patria în cadrul armatei.
Pasiunile sale au rămas constante: istoria, geografia, misterele, fenomenele paranormale și poveștile personalităților care au schimbat lumea.
Despre propriile realizări vorbește cu o modestie dezarmantă:
„Mari realizări nu am avut în viață. Am salvat patru oameni de la moarte, dar oricine ar fi făcut-o.”
Un soldat în timpul Revoluției, doi copii aflați în pericol de înec și o tânără surprinsă pe o trecere de pietoni îi datorează însă viața. Poate că el consideră aceste gesturi firești, dar ele spun mai mult despre caracterul unui om decât ar putea-o face orice titlu sau premiu.
Întâlnirea cu fotografia
Fotografia a intrat cu adevărat în viața lui în jurul anului 2015, odată cu achiziționarea primului aparat DSLR. Până atunci, după cum spune chiar el, se „prostise” cu aparatele compacte, cunoscutele „săpuniere”.
De atunci, aparatul de fotografiat a devenit un însoțitor al călătoriilor și al curiozității sale. Nu s-a limitat la un singur gen fotografic. Îi place să surprindă natura, locurile întâlnite și oamenii simpli, acei oameni ale căror chipuri păstrează povești nerostite.
Pădurile ocupă însă un loc aparte în universul său fotografic.
„Îmi plac pădurile pentru că trăiesc cu impresia că au multe secrete nespuse.”
Poate tocmai această fascinație pentru lucrurile ascunse îl face să privească dincolo de suprafață. În imaginile sale, natura nu este doar decor, ci prezență, atmosferă și taină. Pădurea devine un spațiu al întrebărilor, al umbrelor și al poveștilor pe care numai un privitor răbdător le poate descoperi.
Oameni pe care și-ar fi dorit să-i fotografieze
Dacă ar putea alege personalități din orice epocă, Emy și-ar îndrepta obiectivul către Stephen Hawking sau Carl Sagan. Fascinația sa pentru Univers, pentru necunoscut și pentru marile întrebări ale existenței explică această alegere.
Din lumea contemporană, și-ar dori să le fotografieze pe J.K. Rowling, creatoarea universului Harry Potter, Nicole Kidman sau Meryl Streep. Sunt personalități puternice, cu chipuri expresive și povești care ar putea deveni, prin fotografie, mai mult decât simple portrete.
În ceea ce privește locurile pe care visează să le surprindă, lista sa vorbește despre aceeași atracție pentru natură și depărtări: Antarctica, Insulele Galápagos, Scoția și Norvegia. Îl atrag regiunile mai puțin populate, acolo unde natura își păstrează măreția, liniștea și misterul.
Dacă ar câștiga vreodată un premiu important în bani, nu l-ar transforma într-un obiect, ci într-o experiență: o călătorie într-o zonă puțin locuită, departe de aglomerație, unde ar putea fotografia în tihnă.
Simț artistic și tehnică
Pentru Emy, reușita unei fotografii se sprijină în primul rând pe privirea fotografului:
„Cred că o fotografie reușită înseamnă 80% simț artistic și 20% aparatură.”
În rucsacul său se află un Nikon D810, alături de câteva obiective: un 85 mm f/1.4, un 50 mm f/1.8 și un Tokina 11–16 mm. Pe lista dorințelor se află și un obiectiv Sigma Sport de 600 mm, potrivit fotografiei wildlife. Știe însă că, în acest gen fotografic, echipamentul nu este suficient. Sunt necesare răbdarea, timpul și disponibilitatea de a aștepta clipa potrivită.
În privința procesării, preferă echilibrul și adaptarea la specificul fiecărei imagini. Consideră că portretele nu ar trebui prelucrate excesiv, pentru a nu pierde naturalețea și adevărul chipului. Peisajele oferă mai multă libertate creativă, însă nici aici nu recomandă exagerarea, mai ales în privința saturației culorilor.
Dacă s-ar putea întoarce în timp și și-ar putea oferi un singur sfat, acesta ar fi unul cât se poate de practic:
„Nu poți edita corect o fotografie pe un laptop cu un ecran de slabă calitate.”
Este una dintre acele lecții aparent simple, dar pe care mulți fotografi le învață abia după numeroase încercări și dezamăgiri.
Întâmplări din spatele aparatului
Nu a avut experiențe neplăcute în timpul ședințelor fotografice. De mai bine de opt ani lucrează în afara țării, în Olanda, iar fotografia a rămas pentru el un spațiu al libertății și al bucuriei.
A existat însă și o întâmplare amuzantă, bine cunoscută multor fotografi. A plecat într-o zi prin oraș, hotărât să fotografieze, dar a descoperit că uitase cardul de memorie în laptop. Aparatul era pregătit, subiectele îl așteptau, însă fotografiile nu aveau unde să fie păstrate. O pățanie care, cel mai probabil, l-a făcut ca de atunci înainte să verifice de două ori conținutul rucsacului.
Privind spre viitor
Emy nu își construiește planurile în formule rigide. Nu știe cu exactitate unde se va afla peste cinci ani, dar este posibil să lucreze în continuare în Olanda. Dorința sa este simplă și sinceră: să viziteze cât mai multe locuri și să continue să descopere lumea.
Dincolo de fotografie, citește despre istorie, geografie și despre personalitățile care au schimbat cursul omenirii. Urmărește documentare și caută permanent răspunsuri, povești și perspective noi. Pentru el, fotografia pare să fie continuarea firească a tuturor acestor pasiuni: o formă de explorare, o mărturie și, uneori, o întrebare adresată lumii.
Gândul său pentru comunitatea fotografică este unul cald:
„Să ne revedem cu bine și să fim la fel de faini. Conacul a fost un loc în care am cunoscut oameni frumoși și sper să cunosc și mai mulți.”
Povestea lui Emy este povestea unui om care a crescut între cărți și istorie, care a alergat pentru libertate, a salvat vieți fără să considere că a făcut ceva extraordinar și care continuă să caute, prin obiectiv, frumusețea și misterele lumii.
Fotografia sa nu se oprește la ceea ce se vede. Ea pornește tocmai de acolo, încercând să descopere ceea ce rămâne ascuns: povestea unui chip, liniștea unui loc, depărtarea unui drum sau secretele nerostite ale unei păduri.
